Tratament
Îngrijirea pe termen lung a tulburărilor legate de consumul de droguri este asociată cu cele mai bune rezultate clinice. Modelul de îngrijire cronică care a fost dezvoltat pentru a îmbunătăți îngrijirea afecțiunilor cronice precum diabetul zaharat a fost propus ca un cadru util pentru gestionarea tulburărilor legate de consumul de substanțe. Acest model pune accent pe continuitatea îngrijirii, spre deosebire de îngrijirea discontinuă episodică (de ex. întreruperi repetate ale consumului supravegheate medical), cu intensitatea îngrijirii în funcție de evoluția tulburării. De exemplu, o persoană care a revenit recent la consumul de droguri poate avea nevoie de vizite mai frecvente sau de doze mai mari de medicamente decât cineva care este abstinent de câțiva ani.
Tratamentul pentru dependență poate include:
- tratament medicamentos pentru dependență (nu există însă pentru toate tipurile de droguri),
- psihoterapie (de grup și individuală) – Intervențiile cele mai frecvent utilizate sunt interviul motivațional, terapia cognitiv-comportamentală (CBT), managementul situațiilor de viață și terapia în 12 pași;
- activități terapeutice, inclusiv muncă, sport, voluntariat
- tratarea altor comorbidități (psihatrice, dată fiind asocierea freceventă cu patologii psihiatrice, sau de altă natură)
Tratamentul cu medicamente pentru dependența de opioide este cea mai eficientă intervenție pentru:
- oprirea injectării de droguri
- prevenirea infectării cu HIV și virusurile hepatitelor virale B și C
- reducerea riscului de supradoze nonfatale care sunt traumatice și periculoase din punct de vedere medical
- prevenirea mortalității prin supradoză
- îmbunătățirea stării de sănătate și a funcționării psiho-sociale a pacienților
- oprirea consumului ilicit de droguri
- prevenirea infracțiunilor.
Metadona și buprenorfina sunt medicamente agoniste, adică substanțe care se conectează total, respectiv parțial la unul dintre dintre receptorii pe care îi avem în circuritele neuronale care leagă sistemul nervos central (măduva spinării și creierul), prin nervi, de diferitele părți ale oraganismului (piele, mușchi, oase, aparat digestiv, inimă etc). Conectarea medicamentelor la receptorii opioizi face ca persoana aflată în tratament să nu mai aibă nevoie de a consuma heroină sau morfină atât timp cât medicamentul se află în organism. De aceea se numesc medicamente de substituție. Pentru substituție se mai utilizează și suboxona (o combinație de buprenorfină și naloxonă, medicament utilizat pentru tratarea supradozei).
În mod ideal, tratamentul dependenței ar trebui să includă tratamentul medicamentos de substituție prescris de un specialist, precum și terapie, coaching de recuperare, grupuri de sprijin, asistență pentru locuință și sprijin pentru angajare. Dar asta nu înseamnă că o componentă, în absența tuturor celorlalte, nu constituie un tratament valabil pentru dependență. În prezent, doar un procent redus din persoanele cu tulburare de consum de opioide din România au acces la orice formă de tratament pentru dependență din cauza sistemului subdimenionat și învechit de asistență medicală și a lipsei de furnizori calificați.
Durata tratamentului de de substituție variază de la persoană la persoană, scopul primordial fiind echilibrarea persoanei cu dependență și apoi dobândirea și menținerea abstinenței totale. Unele persoane au nevoie de tratament de substituție toată viața.
Despre tratament auzisem de la unii că nu e bun, că devii dependent de ceva mai tare , că răurile sunt mai rele, unii erau în tratament la … și la … și ziceau că acolo personalul nu se poartă ok, dar experiența mea a fost altfel, la centrul ARENA. Nu m-a judecat nimeni. Mi-au explicat ce e și cum se face tratamentul, ce e cu mine, știam și eu, dar am aflat și lucruri noi, m-au ajutat să mai scap de vinovăție și rușine, să încep să mă simt un om normal. Ore și zile de discuții, aproape mereu poți schimba o vorbă cu cineva și sunt câțiva care chiar stau de vorbă și te ascultă și parcă ar vrea să învețe de la tine.
Pe scurt, tratamentul substitutiv poate să te facă să fii ca un om normal cu muncă, cu familie. Adevărat, ești dependent, dar viața este cu totul altfel când ești în tratament. Asta este părerea mea. Aș vrea să reușesc să scad mai mult și să termin odată. Să fiu liber. M, 43 ani *
În primul rând m-a ajutat tratamentul, că veneam la început zi de zi și apoi regulat și a fost o ordine în viață. M, 36 ani *
Am intrat în tratament și am vrut să scad aproape imediat, și chiar așa am făcut, am încercat deși personalul și psihologul și doctorul și asistentul medical m-au avertizat. Am recăzut și a trebuit să mă întorc , să solicit reintrarea în tratament. A doua oară am luat-o mult mai ușor și am mers mult mai bine; și tot am început să scad, dar mai lent. M-a ajutat și familia, și soțul meu. Au avut încredere în mine și așa am căpătat și eu. Și personalul de la centru. F, 42
Îngrijirea pe termen lung a tulburărilor legate de consumul de droguri este asociată cu cele mai bune rezultate clinice. Modelul de îngrijire cronică care a fost dezvoltat pentru a îmbunătăți îngrijirea afecțiunilor cronice precum diabetul zaharat a fost propus ca un cadru util pentru gestionarea tulburărilor legate de consumul de substanțe. Acest model pune accent pe continuitatea îngrijirii, spre deosebire de îngrijirea discontinuă episodică (de ex. întreruperi repetate ale consumului supravegheate medical), cu intensitatea îngrijirii în funcție de evoluția tulburării. De exemplu, o persoană care a revenit recent la consumul de droguri poate avea nevoie de vizite mai frecvente sau de doze mai mari de medicamente decât cineva care este abstinent de câțiva ani.
Tratamentul pentru dependență poate include:
- tratament medicamentos pentru dependență (nu există însă pentru toate tipurile de droguri),
- psihoterapie (de grup și individuală) – Intervențiile cele mai frecvent utilizate sunt interviul motivațional, terapia cognitiv-comportamentală (CBT), managementul situațiilor de viață și terapia în 12 pași;
- activități terapeutice, inclusiv muncă, sport, voluntariat
- tratarea altor comorbidități (psihatrice, dată fiind asocierea freceventă cu patologii psihiatrice, sau de altă natură)
Tratamentul cu medicamente pentru dependența de opioide este cea mai eficientă intervenție pentru:
- oprirea injectării de droguri
- prevenirea infectării cu HIV și virusurile hepatitelor virale B și C
- reducerea riscului de supradoze nonfatale care sunt traumatice și periculoase din punct de vedere medical
- prevenirea mortalității prin supradoză
- îmbunătățirea stării de sănătate și a funcționării psiho-sociale a pacienților
- oprirea consumului ilicit de droguri
- prevenirea infracțiunilor.
Metadona și buprenorfina sunt medicamente agoniste, adică substanțe care se conectează total, respectiv parțial la unul dintre dintre receptorii pe care îi avem în circuritele neuronale care leagă sistemul nervos central (măduva spinării și creierul), prin nervi, de diferitele părți ale oraganismului (piele, mușchi, oase, aparat digestiv, inimă etc). Conectarea medicamentelor la receptorii opioizi face ca persoana aflată în tratament să nu mai aibă nevoie de a consuma heroină sau morfină atât timp cât medicamentul se află în organism. De aceea se numesc medicamente de substituție. Pentru substituție se mai utilizează și suboxona (o combinație de buprenorfină și naloxonă, medicament utilizat pentru tratarea supradozei).
În mod ideal, tratamentul dependenței ar trebui să includă tratamentul medicamentos de substituție prescris de un specialist, precum și terapie, coaching de recuperare, grupuri de sprijin, asistență pentru locuință și sprijin pentru angajare. Dar asta nu înseamnă că o componentă, în absența tuturor celorlalte, nu constituie un tratament valabil pentru dependență. În prezent, doar un procent redus din persoanele cu tulburare de consum de opioide din România au acces la orice formă de tratament pentru dependență din cauza sistemului subdimenionat și învechit de asistență medicală și a lipsei de furnizori calificați.
Durata tratamentului de de substituție variază de la persoană la persoană, scopul primordial fiind echilibrarea persoanei cu dependență și apoi dobândirea și menținerea abstinenței totale. Unele persoane au nevoie de tratament de substituție toată viața.
Despre tratament auzisem de la unii că nu e bun, că devii dependent de ceva mai tare , că răurile sunt mai rele, unii erau în tratament la … și la … și ziceau că acolo personalul nu se poartă ok, dar experiența mea a fost altfel, la centrul ARENA. Nu m-a judecat nimeni. Mi-au explicat ce e și cum se face tratamentul, ce e cu mine, știam și eu, dar am aflat și lucruri noi, m-au ajutat să mai scap de vinovăție și rușine, să încep să mă simt un om normal. Ore și zile de discuții, aproape mereu poți schimba o vorbă cu cineva și sunt câțiva care chiar stau de vorbă și te ascultă și parcă ar vrea să învețe de la tine.
Pe scurt, tratamentul substitutiv poate să te facă să fii ca un om normal cu muncă, cu familie. Adevărat, ești dependent, dar viața este cu totul altfel când ești în tratament. Asta este părerea mea. Aș vrea să reușesc să scad mai mult și să termin odată. Să fiu liber. M, 43 ani *
În primul rând m-a ajutat tratamentul, că veneam la început zi de zi și apoi regulat și a fost o ordine în viață. M, 36 ani *
Am intrat în tratament și am vrut să scad aproape imediat, și chiar așa am făcut, am încercat deși personalul și psihologul și doctorul și asistentul medical m-au avertizat. Am recăzut și a trebuit să mă întorc , să solicit reintrarea în tratament. A doua oară am luat-o mult mai ușor și am mers mult mai bine; și tot am început să scad, dar mai lent. M-a ajutat și familia, și soțul meu. Au avut încredere în mine și așa am căpătat și eu. Și personalul de la centru. F, 42